Aloisie Tăutu a fost istoric, canonic şi autorul unor lucrări importante în domeniile istoric şi teologic, dar şi participant al Marii Adunări Naţionale de la 1 decembrie 1918. S-a născut în anul 1895 şi a copilărit în casa în care a fost, după moartea sa, înfiinţat muzeul în memoria sa. Născut într-o familie săracă, a rămas fără tată la doar patru ani. Cu toate acestea, a reuşit să îşi depăşească această condiţie şi să ajungă o persoană importantă.
A făcut Facultatea de Teologie tocmai la Viena, fiind hirotonit ca preot în anul 1921. S-a dus apoi la studii în Roma, unde a fost trimis de Demetrie Radu, episcopul greco-catolic de atunci. În Italia, și-a dat doctoratul, lucrarea sa fiind despre Sfântul Niceta de Remesiana. Tăutu nu a recunoscut niciodată regimul comunist, acest lucru aducându-i numai necazuri. Pentru că nu putea să slujească în România, s-a retras la Roma, unde a fost păstorul unei comunităţi greco-catolice. Acolo a devenit cercetător la Arhivele Vaticanului, dar şi consilier ecleziastic al Legaţia Romana. Aloisie Tăutu s-a petrecut restul vieţii cercetând Arhivele Vaticanului – a studiat, timp de 40 de ani, documente şi cărţi rare, pe baza lor publicând numeroase studii istorice şi teologice.

A realizat în colaborare cu soţia sa o excelentă monografie a comunei Apa.
Despre cariera artistică a lui Nicolae Pop şi lucrările lui, care se regăsesc în numeroase colecţii din ţară şi străinătate.

Casa memoriala Vasile Lucaciu din Comuna Apa.